Las' lumea sa dispretuiasca ascunsa taina dintre noi,
Prejudecata omeneasca arunce-n cale-ti cu noroi.
În fata idolilor lumii nu-ngenunchi, nu-nchin, nu cersesc.
La fel cu tine gândul nu mi-i nici sa iubesc, nici sa urasc.
La fel cu tine gândul nu mi-i nici sa urasc, nici sa iubesc.
M-afund fara sa caut rostul în chefuri, nici voios, nici trist.
Vorbesc cu prostul, cu neprostul, doar pentru sufletu-mi exist.
În larma lumii ne-ntâlnim, o zi ca orice alta zi,
Fara de bucurii, iubire, fara tristeti ne-om desparti.
Si pretuim în viata toata doar oamenii, atâta tot,
Nu ne-om minti noi niciodata, nici altii a ne minti nu pot.